Astazi a murit si Tina, exact la o saptamana dupa ce a murit Wolf, animalutzele pe care le-am iubit cel mai mult si care mi-au adus atata bucurie! Nu-mi vine sa cred, intr-o saptamana am pierdut doua fiinte foarte dragi mie, pe Tina o credeam vesnica, am avut-o aproape 17 ani, iar in weekend de abia asteptam sa vin acasa sa o vad si sa o dragalesc. M-a ajutat sa trec de foarte multe momente grele, cand o tineam in brate nu-mi mai trebuia nimic, nu-mi imaginam viata fara ea.

De vreo doua saptamani nu mai manca aproape deloc, slabise foarte mult, fiind bolnava cu inima am crezut ca va muri in somn, dar noaptea trecuta a fost foarte agitata iar mama nu a dormit aproape deloc stiind ca va muri, si s-a intamplat exact ca si cu Mona, a trebuit sa o lase singura ca sa poata muri in liniste. A fost mai mult decat un animalutz, toata lumea o iubea, era foarte dulce si nostima. Ii placea sa morsocheze, iti lua locul pe perna de fiecare data cand plecai din pat, cand a fost cutremurul din 2004 dormeam cu ea, iar cand a inceput cutremurul ea tocmai iesise din patura si s-a scuturat, iar eu miscarea pe care o simteam o puneam pe seama ei, intr-un tarziu am auzit niste pahare zanganind.Saracutza, ma scutise de o sperietura!

Cand ne-am hotarat sa o luam, o aveam deja pe Mona, un pechinez care o iubea la nebunie pe mama. Cineva din Iasi voia sa o arunce pentru ca pe langa ea mai avea alti 9 catelusi tocmai fatati, iar mama lor risca sa se imbolnaveasca, asa ca ne-am facut cu un bischon maltez uratel pe care l-am crescut de la 2 saptamani cu biberonul. Dar pe masura ce crestea se facea tot mai frumoasa iar cu Mona s-a impacat foarte bine.

A fost alaturi de mine aproape jumatate din viata mea, am iubit-o foarte mult, de multe ori mama imi zicea sa nu o mai dragalesc atata pentru ca dupa ce plec va suferi dupa mine. Doamne, ce se mai bucura cand ma vedea, de fapt se bucura cand vedea pe toata lumea!

Uneori simteam ca o tradez pentru ca ajunsesem sa-l iubesc pe Wolf la fel de mult ca si pe ea si toata dragostea mea se revarsa asupra lui, dar imi era foarte dor de ea.

Am sufletul foarte gol, o sa-mi fie foarte greu cand o sa merg acasa si Tina nu o sa mai fie, si ai mei sufera foarte mult pentru ca au iubit-o enorm. Poate sunt egoista, dar nu am vrut sa merg acasa sa o vad in ce hal era, de abia incepusem sa-mi revin dupa Wolf, nu voiam sa raman cu imaginea unui caine bolnav asa cum am ramas dupa Mona. Voiam sa raman cu imaginea ei de catelus vesel si iubaret asa cum a fost toata viata!

In memoriam

1991-23 octombrie 2007